La pizes dla Dolomites se à furmà n gran pert ntan l Tëmp dl Triassich che fova dan za. 250 nchin a za. 200 milions de ani.
Tl Perm aut (tëmp che vën dan l Triassich) y tl Triassich tacova i cuntinënc adum y i furmova un n gran supercuntinënt che se tlamova Pangea (dal grech, cun l senificat “duta la tieres”). Danterite fovel la Tetis, n ozeann tropichel che se slargiova ora sun l Ecuator y spartiva l Pangea te doi gran pertes, la Laurasia a nord y l Gondwana a sud. L Pangea fova ncertlà ite da n auter ozeann tlamà Panthalassa (dal grech, cun l senificat de “duc i meres”). L raion che ncueicundì vën tlamà Dolomites, fova tl Triassich scialdi plu a sud, tla Tetis ma daujin ala costa dl Pangea, prësciapuech sun l Ecuator. Duc i crëps dl Chemun de Sëlva se à furmà te chësc mer tropichel antich. Tl raion dla Dolomites arsiva l fonz dl mer tresora. Chësc fenomenn vën tlamà subsidënza y l ie la tle per capì ciuldì che te n mer sot suvënz mé puecia desëines de metri pudovel se lascé sëura vëtes de sedimënt spësses n valgun chilometri che ie pona deventedes l sas che à furmà nosc crëps. Sce l fonz dl mer se arbassa, pona se forma sëuravia na lerch che possa unì mplenida da mauta, sablon y da mauta da ciauc. Chisc sedimënc dl mer vën menei dai ruves o i se forma sce l ruva adum truepa concules y schelec de ciauc di urganisms biocostrutëures (talian: organismi biocostruttori): curei, sponghes y alghes da ciauc.

La basa dla Dolomites
La vëtes de crëp plu vedli dl Chemun de Sëlva fej pert dla “Furmazion a Bellerophon” dl Perm aut, dan feter 250 milions de ani.
La Furmazion a Bellerophon ie metuda adum da sas de ciauc y da dolomies de culëur scur. Chësta carateristica particulera lascia pro de recostruì l ambient: L mer fova chiet y sun l fonz fovel mé puech ossigenn. L inuem vën dala gran cumpëida de pitla concules fossiles dl snech Bellerophon te chësta vëtes. Ala fin dl Perm, dan ntëur 251 milions de ani, fovel la plu gran estinzion de massa de uni tëmp, scialdi majera de chëla che à purtà ala fin di dinosaures dan 65 milions de ani. L 90% dla spezies al mond, sibe de tiera che dl’ega ie sparides. La gaujes de chësc fenomenn ne n’ie mo for nia defin cunesciudes, ma la vëtes che se à furmà te chësc tëmp reprejentea l cunfin danter la Furmazion a Bellerophon y la Furmazion de Werfen, che fej bele pert dl Triassich. Do la gran estinzion semiova l fonz dl ozeann dla Tetis per za. 4 milions de ani a n desert sot’ega. Tl mer vivovel mé puecia sortes de bivalves, danter chëstes la Claraia, n fossil che vën dant tan da stramp suvënz te chësc tëmp che l ie deventà l curët prinzipel dla Furmazion de Werfen (“fossile guida”). Bonamënter se ova chësta sort de concula adatà bën a n mer cun puech ossigenn ulache l pudova se multipliché dassënn.

La prima scolieres dla Dolomites
Duc cunësc la barieres de curei che al didancuei abinen tl Mer Cueciun, ala Seychelles o tla Maldives. Ntan l Triassich iel tl raion dla Dolomites chersciù banc de curei che da dedora semiova dassënn a chëi che ie åën te chisc luesc de turism. Purempò ie i urganisms che à fat chësta barieres defin defrënc. I urganisms che à fat la scolieres modernes ie dantaldut curei. Chisc tieres viv te gran colonies y se frabica n schelet de ciauc ulache i viv te na grupa. Ora de chël ti dà i curei d’albierch al’alghes Zooxantelle che ie bones de fé crëscer feter 10 iedesc plu aslune l schelet de ciauc di curei. Cun l tëmp devënta chësta costruzions for plu y plu grandes y forma grandiscima montes sot’ega che vën tlamedes scolieres de curei o banc de curei. Tl Triassich ova la vita belau inò scumencià da nuef do la gran estinzion tl Perm dan 251 milions de ani. Per feter 10 milions de ani se à la furmazion de plataformes carbonatiches fermà, ajache i urganisms costrutëures fova morc ora o scialdi reres. Dantaldut i curei, che manciova belau dl dut, ne se ova mo nia tan refà da pudëi colonisé da nuef l raion. Nce sce l possa semië feter, ie per chësta rejon la scolieres dla Dolomites unides frabichedes dantaldut da microrganisms (bateres y alghes) y nia, coche l vën suvënz minà, da curei. La prima plataformes carbonatiches, nscila vëniel tlamà i crëps sot’ega, fates da urganisms biocostrutëures, ie unides su dan za. 240 milions de ani, tl Anisich (sotepoca dl Triassich). Chisc urganisms fova: alghes brumes unizeluleres (cianobatteri), urganisms sbavizies che ie boni de pië su la mauta de ciauc fajan crostes sutiles limpea y alghes da ciauc cun si pitl schelet che semea na rola. La Furmazion de Contrin, nscila vëniel tlamà la plu vedla plataformes dla Dolomites, ie da udëi bën sun Juac y sëura Linacia. Ntëur ala fin dl Anisich aut, à la Furmazion de Contrin scumencià à jì ndalauter y a se spaché te plu tòc che se à bel plan stort juvier. Ulache chisc tòc fova plu auc se à lascià sëura i urganisms biocostrutëures, ajache l mer fova iló puech sot. A chësta maniera iel chersciù la segonda generazion de plataformes carbonatiches dla Dolomites, cunesciudes sota l inuem de Dolomit dl Scilier. Al scumenciamënt dl Ladinich (nscila vëniel tlamà na sotepoca dl Triassich che à giapà chësc inuem per uneré i Ladins dla Dolomites), dan za. 237 milions de ani, semiova che chësta scolieres cherscëssa drët aslune. Danter i urganisms biocostrutëures fovel, coche n à udù, nce vel’sort de alga.  Chësta plantes à de bujën dla lum dl surëdl per crëscer y perchël viveles tl’eghes basses. Per pudëi for mantenì la medema autëza ntan che l fonz dl mer arsiva, messova la scolieres crëscer aslune. Te chësc tëmp se arbassova l fonz dl mer nchin a 300 metri te n milion de ani (subsidënza), che ie da stramp debota per n tel pruzes. La barieres ova arjont n’autëza de 800 metri te manco de trëi milions de ani, dl lerch ieles al incontra mé chersciudes de puec chilometri. La basa de Saslonch y dl Scilier, la Odles, bonamënter la pert zentrela de Mëisules  ie fates de Dolomit dl Scilier. Ntant se à mé puec metri de sedimënc lascià sëura tla gran valedes sot’ega che jiva danter la scolieres. Chësta vëtes, riches de grops de piera da fuech, à inuem Furmazion de Fedom.

La clinostratificazion dla plataformes carbonatiches
Usservan da daujin la gran scolieres dla Dolomites, possen udëi ora nia mé la sfëntes y la plates rotes, ma nce che la vëtes ie per la majera pert stortes, fenomenn tlamà clinostratificazion. La clinostratificazion ie unida studieda per l prim iede dal gran geologh austriach E. M. Mojsisovics (1879). Aldò de si nterpretazion, fova la Dolomites furmedes da grandiscima barieres de curei sota l mer ulache sun la piza chersciova curei y sun i ëures se fermova su l material che smuiova ju, n fenomenn che ie for mo atif ti soc di meres tropichei. Chësta sedimentazion ëssa purtà ala clinostratificazion che ie da udëi tlermënter pra l Sasplat, te Val, pra Stevia y pra Mëisules. Ncueicundì tënden a ti jì do a na nterpretazion mpue defrënta. N se à rendù cont che nosc crëps ie propi fac dantaldut de vëtes stortes che se à furmà nscila sota l mer y che l mancia belau defin la pert a stratificazion urizontela dla bariera ulache, aldò de Mojsisovics ëssa messù crëscer i urganisms costrutëures. Nscila an udù che si teoria ne pudova nia dl dut unì azeteda. Aldò dla teories plu modernes à i biocostrutëures fat su i gran ërc dla plataformes carbonatiches dla Dolomites sun l post, cun na ntlinazion dl viers di flusc marins che purtova adalerch la sustanzes nutritives. 

I vulcans mët te pericul i banc de curei
Ntëur la fin dl Ladinich, dan za. 228 milions de ani, fova l raion ulache åën ie Sëlva dut curì dal mer, a cënc de metri sota l’ega y l fova ncertlà ite da scolieres che ie åën la Fermedes, l Saslonch y povester nce l cuer de Mëisules. L’autra montes ne fova mo nia. La plataformes carbonatiches dl Dolomit dl Scilier univa te chisc tëmps scassedes da gran tremoc che gaujova smueies sot’ega. Cie che ie smueià ju se à fossilisà y ie cunesciù cun l inuem de “caotico eterogeneo”. Do chësc à l fonz dl mer scumencià a se auzé, la pizes di banc de curei se à arlevà: da sfëntes univel ora l magma dlegà y nscila se à furmà vulcans sot’ega. L vulcanism à durà za. 500.000 ani; te chësc tëmp iel unì spudà ora grandiscima cuantiteies de basalt y cënder che se à lascià sëura furman strac che n possa sën udëi pra la montes de Secëda, Juac, Piz Sela, Ciampinëi, Col Raiser y pra la Mont de Sëuc. Do chësta fasa vulcanica danter la fin dl Ladinich y l scumenciamënt dl Carnich (sotepoca dl Triassich), à inò metù man bel plan la costruzion de barieres da pert di biocostrutëures che chersciova sëura la furmazions prevulcaniches.Ma te chisc tëmps ne fovel belau deguna subsidënza, l fonz dl mer lasciova do de se arbassé. N iede che l livel dl mer fova unì arjont, ne pudova i banc de curei nia crëscer inant y nscila ai scumencià a se slargë ora da na pert. L se à nscila furmà scolieres scialdi lerges y longes: Puez, Stevia, Cier, Mëisules y gran pert de Saslonch. Duta chësta scolieres, for clinostratifichedes, reprejentea la terza fasa dla plataformes carbonatiches cunesciudes sota l inuem de Dolomit de San Ciascian. Da chësc mumënt inant à i curei scumencià a avëi na mpurtanza fundamentela coche biocostrutëures. L ie nscila chersciù la prima drëta barieres de curei dla Dolomites. Coche on bele udù, fej i biocostrutëures su schelec de ciauc, l sas che univa ora fova donca na ciauc. Ciuldì ie pa pona la montes dla Dolomites fates de dolomit y nia de sas de ciauc? I banc de curei fova al scumenciamënt propi fac de sas de ciauc (carbonat de ciauc) che ie pona deventà dolomit (carbonat dopl de ciauc y de magnesium) te n segondo mumënt cun la njonta de magnesium per n pruzes che se tlama dolomitizazion. N ne sà mo nia coche la scolieres se à trasfurmà te dolomit. Bonamënter ie la dolomitizazion unida a se l dé tres la zirculazion dl’ega fiersa vulcanica rica de magnesium che fova bona de jì ite tla strutura da sponga, plëina de loces, dla barieres. La majons magmatiches sota tiera sciaudova l’ega dl mer ruveda ite tla scolieres. L’ega ciauda devënta plu lesiera y scumëncia a zirculé tla barieres. Chësta zirculazion, che ie jita inant per milions de ani, lasciova pro n barat de ions de ciauc (ital. ioni di calcio) y de magnesium y bel plan ie l sas deventà dolomit. N valguna scolieres dla Dolomites coche la Marmolata, na pert dl Latemar, l Monte Agnello y Vallaccia ti ie mucedes - coche per mister - ala dolomitizazion. Chisc crëps ie da stramp daujin ai gran vulcans de Pradac y dl Monzoni y bonamënter fovi unii curii pro defin da material vulcanich, na protezion che ne lasciova nia zirculé l’eghes vulcaniches. Chisc crëps numinei ie nscila bele mpont mo fac de ciauc. Do l vulcanism ie dut l fonz dl mer, bele scialdi curì dala barieres de curei, unì mplenì dal material che univa dala Pangea. Chësta vëtes, suvënz de culëur cuecenin, fej pert dla Furmazion de Raibl cun l curët prinzipel: Myophoria kefersteini. Tl Norich (sotepoca dl Triassich), dan za. 216 milions de ani, fova nosc raion na sort de gran spiagia (piana tidale) che ntan l mer aut (alta marea) fova curì dal’ega y che suiova ora canche l fova l mer bas (bassa marea). Chësc suzedova doi iedesc al di. Te chësta cundizions se à furmà grandiscima sperses de microrganisms, fac dantaldut da cianobateres sbavizies che ie boni de pië la mauta de ciauc purteda adalerch tla planadura dla mareés dal’ega auta. Chësta vëtes ie sën i stromatolic, sasc cun na strutura che lecorda plates de papier cuncedes su una sëura l’autra. Per za. 10 milions de ani à i cianobateres fat su ntëur a 800 metri de sas che åën se tlama Dolomit Prinzipel che fej ora la pert auta de Puez, de Stevia y de Mëisules. Te chësta vëtes iel truepa de gran concules da na forma particulera a corn, i Megalodonc. I sedimënc plu jëuni dl Chemun de Sëlva ie da abiné te Puez. La Marnes de Puez, nscila vëniel tlamà chësta vëtes, se à furmà tl Tëmp dla Crëida, dan feter 140 milions de ani.

La furmazion dla Dolomites
Do che la vëtes de sas se à sentà sëura, à l fonz dl mer scumencià, dan za. 50 milions de ani, a se auzé per gauja de muvimënc dla plates cuntinenteles. L’Africa se à spustà bel plan de viers dl nord y nscila iel unì la colijion cun l’Europa. La vëtes sun l fonz dl mer (danter chëstes la Dolomites) che fova danter i doi cuntinënc ie de cunseguënza unides sburdledes ora dl’ega, y te milions de ani ai arjont l’autëza da åën. Chësc pruzes à inuem “orogenesi”. Nscila se à furmà la Elpes y leprò nce la Dolomites.

• Sotepoches dl Triassich               Tëmps te milions de ani
• Retich                                          203,6–199,6
• Norich                                          216,5–203,6
• Carnich                                        228,7–216,5
• Ladinich                                      237–228,7
• Anisich                                         245,9–237
• Olenechian                                  249,5–245,9
• Induan                                         251–249,5

La vita di ciaciadëures tl Mesolitich sun Plan de Frea
L Mesolitich ie l Tëmp dla Preistoria danter l Paleolitich y l Neolitich. L scumenciamënt dl Mesolitich tla Dolomites ie ntëur l 9.700 dan G.C. y la fin ie data da n pruzes culturel tlamà neolitizazion (neolitizzazione) ulache la persona à scumencià a ne se spusté nia plu da n luech al auter, vivan de agricultura y de pastura. Chësc mudamënt ie unì a se l dé dlonch ti medemi tëmps y te Sudtirol iel ntëur l 5.500 dan G.C. L Mesolitich reprejentea la prima fasa de nridlamënt dla persona tla Dolomites do la gran dlaciazion würmiana che ova si svilup plu grant dan 20.000 ani. Te chësc tëmp à la spersa de dlacia auta plu de 1.000 metri che curiva la Elpes, y de cunseguënza nce la Dolomites, scumencià a dleghé y a se tré zeruch, per  arjonjer, dan 11.000 ani, l raion che ie mo al didancuei curì da dlacia. La valedes dla Dolomites che ne n’ova deguna vegetazion, fova njiniedes per unì colonisedes da plantes y tieres. La persona ti jiva do ai cërves, ai rehli y ai stambëc che se spustova bel plan de viers dla montes pervia dl sciaudamënt tlimatich do la dlaciazion. Dan l Neolitich, donca dan i tëmps ulache la persona vivova de agricultura y dl zidlé de bestiam, fova l’economia dla persona baseda mé sun la ciacia y sun la rededa de fruc dla natura. Chësta vita sfurzova la persona a se spusté da luech a luech, davia che dantaldut tla montes, finova la ressorses natureles aslune y la natura ne perdujova nia assé spëisa per viver giut tl medem post. L semea che ntan l Mesolitich fovel scialdi rudli de salverjina che maiova ierba y na tribù (pitla grupa de persones) ne se stentova nia a viver mé de ciacia. Ma coche n sà, per desdita de nosc antenac, ne possa la persona nia mé viver de cërn, dantaldut de cërn de tieres salveres, scialdi megra, ma la à de bujën nce de gras y de proteines vegeteles. Chëstes ie ressorses scialdi limitedes: na bostla, n iede che la ie unida tlupeda y maieda, cherscerà do permò l ann do. I ciaciadëures da ntlëuta fova perchël sfurzei a se spusté tresora ti jan do ai tieres, ma nce per tlupé i fruc da maië che maduriva te sajons defrëntes aldò dl raion y dl’autëza. Sce na persona moderna unissa spusteda de reviers tla Dolomites de za. 10.000 ani, pona murissela bonamënter da fam te puec dis. L fova de bujën de avëi de bona cunescënzes y tecniches per se la cavé te n ambient tan stemiëus. La persona messova maië dut cie che n pudova maië, tieres salveres, uciei, ueves, pësc, plantes, bostles, cuces, legums salveres, ravises y bonamënter ne dijovela nia de no a snec, nsec y larves. La spëisa univa cujineda y nscila ne fovela nia tan pesocia per l magon. L fuech fova fundamentel per sëuraviver: l fajova lum, l sciaudova y l suiova. Sce n pënsa ala cuantiteies de spëisa che na familia adrova uni di y che messova unì tlupeda adum tla natura, iel saurì da se nmaginé che per gran pert dl di messoven tlupé fruc y se cruzië dla spëisa. Y tlo fova la sozietà dl Mesolitich autramënter da chëla di tëmps da dant. Ntan l tëmp dla dlacia se basova l sëuraviver dla persona dantaldut sun la ciacia di gran mamifri (mamut, uro, lores, rinozeront y n.i.), bonamënter n lëur dl ël, canche l tlupé fruc y plantes, lëur che univa fat dal’ëila, fova manco de mpurtanza. Cun l Mesolitich ie i gran mamifri sparii y la persona à giapà plu calories tlupan fruc, bostles y ravises, chësc lëur univa fat plutosc da ëiles, vedli y mutons che no da ëi. Coche tla sozieteies di nomadesc da ncueicundì, se spustova chësta grupes de za. 10 persones, ëi, ëiles y mutons, se purtan do dut si avëi. Sambën fova l pëis dla massaria na limitazion perchël cialovi de avëi de bona massaria che pesova puech. Sce n pënsa ala massaria y al guant dl Mesolitich, pona ne fovi bonamënter nia scialdi autramënter che chëi de Ötzi, che à vivù 4.000 ani plu tert. Nce i ciaciadëures dl Mesolitich cunesciova la odles fates de os y ova dessegur guant de cuiam y de pulicia. Scialdi autramënter fova la ermes. Ötzi ova na manea cun na lama de ram che ne fova mo nia cunesciuda a chëi tëmps, y la pizes dla sëites fova bëndebò grandes, fates da na lama de mé una na piera da fuech. Ntan l’Età dla Piera univa la massaria da tai y la pizes dla sëites fates ora de n sas saurì da lauré che se tlama piera da fuech (selce). La lames de sas ie plu taientes dla lames de acel, ma davia che les pierd aslune l tai, muessen nen fé for inò de nueves. Ntan l Paleolitich, dan nchin a 11.000 ani, fova la massaria de piera granda y pesocia; perchël ne fovel nia saurì a la purté da n luech al auter. Bele tla ultima fasa dl Paleolitich, che te nosc raions se tlama Epigravetian, possen udëi strumënc y massaria plu pitla. Sfendan ju la piera da n gran tòch, foven boni de fé n grum de pitla lames che univa lauredes ora. Tl Mesolitich univel adurvà la tecnica tlameda “microbulin”: sun i ëures de na pitla lama de piera univel fat ite bujes ulache n pudova les cherpé ju. A chësta maniera univel ora pizes scialdi pitles da na forma geometrica coche mesalunes, trianguli y trapec tlamei microlic. I resã de chësta laurazion vën tlamei microbulins, perchël ai na forma carateristica coche n pitl scarpel, ma chisc ne n’univa nia adurvei.
I microlic lonc manco de 1 cm, univa metui adum y nculei cun reja dala pertes dla pizes dla sëites, de lën o de corn de cërf. Chësta sëites, ermes periculëuses trates cun de gran arcs de lën de taisc, jiva ite sot tl corp dl tier. Davia che i microlic fova coche rampins, ne se destacovi nia plu. Canche l tier tucà da na sëita cun microlic friva te n sas o te n lën, ti zarova la piza la cërn, ti gaujan na gran plea da ulache l tier perdova riesc dut l sanch y puech do pudoven l tlupé su. Per chësc fova na tel piza la miëura erma per la ciacia tl bosch. L pudova nce vester che la pizes fova da tuesse, nscila muriva i tieres tuchei do puecia desëines de metri. Bonamënter univel nce ciacià cun trapules, mé che chësta maniera de ciacé ne lascia deguna fusties archeologiches. Do za. 1.000 ani ulache la vegetazion à inò davanià la lerch perduda ntan la dlaciazion, fova l raion dolomitich dan za. 10.000 ani scialdi periculëus y curì da n bosch spës ulache per gauja de lëns tumei, smueies, ruves y gran parëies de crëp fovel plu rie da se muever da n luech al auter. Perchël se spustova i ciaciadëures tl Tëmp dla Piera sëura i ëures dl bosch o sun i troies di cërves y di rehli. Nce ncueicundì sà uniun che muessa passé via n ërt te raions ala burtes, che n à mé drë de abiné l troi di cërves o di rehli per jì inant saurì. Cun l passé di ani à la persona for plu y plu suvënz adurvà chësta vies y bel plan ieles deventedes de drë troies da jì a pe. La persona dl Mesolitich fova dessegur adateda scialdi bën a si ambient, la fova bona de se defënder dai tieres periculëusc y de abiné assé da maië, ma tl ambient da mont ie l tlima l majer nemich che possa purté ala mort te curt tëmp cun l frëit y la plueia. L ova mé drë de unì na plueia da d’autonn cun n drë frëit che i mutons y la vedla jënt, nce sce i univa curei, muriva te puech tëmp. Per chësta rejon univel cris sosta sota de gran tëc de crëp. Canche l pluova, pudoven tlo fé fuech y sce n cajo lascé suië l guant y se sciaudé ite. Tla Dolomites iel na gran cumpëida de sostes sota l crëp che ie unides adurvedes per plu o manco giut ntan la ciacia. La fusties che n abina sota chisc gran sasc ie for la medemes, fudleies te de pitla bujes tla tiera, n grum de pitla ristles de piera da fuech y microbulins, n sëni che tlo univel laurà la piera per njinië ju i microlic. Ora de chël abinen nce lames de piera da fuech che n adurvova per taië la cërn y per tò ju la pel di tieres, y crazes dl medem material, massaria che univa adurveda per tò ju la cërn canche n laurova la pel di tieres mazei. La piera da fuech ne n’univa mei adurveda diretamënter ma univa for smacëda o nculeda su sun n mane de lën o de corn. Per se stravardé dai periculi dla plueia, dla tampesta y dala nëif, univel fat sostes cun peves stizedes su da pei metui permez al crëp. La sostes univa sambën crisses ora tenian cont de de plu carateristiches. L luech ideal de n ciaciadëur dl Mesolitich fova belau dut l di a surëdl, te na luegia che lasciova pro che n udova gran pert dl raion, daujin a tieres de bosch y a na funtana.

L Plan de Frea
L miëur ejëmpl de na sosta cun duta chësta carateristiches ie l “Sas de Plan de Frea” ti Plans de Frea. Chësc luech ie a 1.930 metri de autëza te n plan da surëdl, tlamà Plan de Frea, tla valeda che porta sun l Jëuf de Frea. Chësc gran puron, tlamà “Sas dl Moro” do l sëurainuem dl vedl patron dl pra, ie aut za. 10 metri y lonch 15; l se trata de un n gran sas de Dolomit de San Ciascian tumà ju dal parëi de Mëisules. Sota l sas iel cater sostes, coche tëc, ulache i ciaciadëures dl Mesolitich se fermova ntan che i se spustova da n luech al auter. La sostes che ie unides abinedes dala pertes de chësc sas à l inuem de Frea I, II, III y IV. Sota l tët plu grant y plu a surëdl dl sas, Frea I, ova la persones dl Mesolitich fat na pitla ciasota, curida da peves tenides adum da na costruzion de pei y rames de lën stizeda pra i parëies dl sas. Chësc raten, ajache l ie unì abinà na lingia de sasc sun l ëur dla sosta che dassova sustenì chësta costruzion. Daujin fovel nce na funtana. A chësta maniera deventova l “Sas dl Moro” na luegia scialdi saurida y segura per la ciacia tla montes daujin. I osc abinei ntan la giavedes nes dij che i tieres plu ciacei fova l stambëch, l liever y l cërf. Dala grandëza dl corn dl cërf san che i tieres univa mazei ala fin dl instà via y d’autonn, danter lugio y nuvëmber.
La piera da fuech che univa adurveda per fé massaria univa dantaldut dai Monti Lessini sëura Verona, n raion ulache l ie truepa piera da fuech de boniscima cualità, che tla Preistoria univa purteda te duta la Elpes urienteles y mo plu lonc. L univa nce adurvà piera dl luech che univa n gran pert da Puez ora. Vel’massaria de cristal lascia pensé che l fova nce cuntac cun la grupes dla Elpes Aurines. Ani alalongia se à i studiëusc damandà sce la sostes sota sasc tla montes univa adurvedes mé da grupes de ëi che jiva a ciacia ntan che la families restova tla valedes o sce duta la familia se spustova. Sun Plan de Frea an abinà la resposta a chësta dumanda, davia che l ie unì abinà doi dënz da lat de mutons che fova jic pea cun si familia ntan la ciacia. L Plan de Frea messova vester na basa ulache vedli, ëiles y mutons stajova ntan l di, ti jan do a duc i pitli stroc de na familia mesolitica, ntan che i uemes jiva a ciacia. L’ëiles cialova sun i pitli mutons, njiniova ca la peves, cujiva y cunciova guant y tlupova dut cie che l fova da maië daujin ala sosta. I vedli ti nseniova a si nepoc coche n fajova lames de piera da sas per fé microlic, coche n njiniova ju la reja per la nculé su, coche n ndrezova la rames de siena da roles (n lën cun la rames scialdi ndrëtes) per fé sëites, coche n fajova arcs, coche n nterciova si cordes y nce coche n trajova la sëites, davia che l se tratova de na sozietà de ciaciadëures cun l arch. Da sëira univa i ciaciadëures de reviers pra la sosta y aspitova che la cëina fossa njinieda. Nce ntlëuta davanioven l cuer de n’ëila plu saurì cun n pitl giuel; chësc savons ajache l ie unì abinà n snech dl mer (Columbella) cun n busc che univa adurvà per na culana. Do cëina se abinova duc ntëur al fuech ulache i ëi cuntova de si ntraunides, les ngrascian dassënn coche i ciaciadëures de uni tëmp, pona univel fat damat, l univa ciantà, balà nchin tert dan jì a durmì tla ciasota. Tlo vëijen che la cosses ne se à nia mudà plu che ntant. L fova de mpurtanza mëter a verda che l fuech vardova nce de nuet, ajache tieres salveresc coche i lëufs y la lores pudova unì daujin chiran da maië. La vita ti jiva do ala sajons y la persona fova pert dla natura. A defrënza de ncueicundì, ti tuloven mé cie che n adurvova, duc savova che la ressorses fova limitedes y che la vita dependova da na natura sana y che ciacé ncuei n tier de massa pudova dì patì la fam plu inant. La tecniches de ciacia fova scëmples y bones. Ntlëuta jiven a ciacia te luesc ulache n ëssa pudù spië n tier coche pra fussei, nëidies y dantaldut jëufs. Canche l tier fova daujin assé, oven mé drë de se mëter contra l vënt y de tré la sëita. Sce i ciaciadëures fova de plu, pona cialoven de ciacé i tieres permez a na valeda strënta che finova te na buja o de viers de n paluch ulache i ciaciadëures i aspitova cun l arch. Pona oven mé drë de jì do ala rissa de sanch lasceda dal tier tichenà. Bonamënter ova i mesolitics bele cians da ciacia, scialdi mpurtanc per abiné i tieres tichenei. L fova n lëur dassënn periculëus ajache n tier tucà pudova deventé rie, jì sun la persona y cumbater fin ala fin per si vita. Per la ciacia fova i Plans de Frea dessegur na posizion ideala. Ntan la giaveda dl 1994 ei abadà che canche l surëdl levova, passova i rehli tan daujin al “Sas de Plan de Frea” che n ëssa mé abù drë de tré na sëita per ruvé pra l “gusté”. L ie unì giavà dut l Frea I, III y IV, pra l Frea II iel mé unì fat proes. L ie unì giavà cun l sistem stratigrafich; duta la tiera giaveda ie unida laveda y crissa ora a man per ne pierder nia i tòc plu pitli. I reperc urganics coche sumënza y ciarbon ie unii recuperei tres la flotazion (flottazione) y l ie unì datà radiometricamënter truep campions de tiera y de ciarbon. La sostes sota i purons dl Plan de Frea ie unides abitedes suvënz ti tëmps vedli y plu jëuni dl Mesolitich, dal Sauveterrian antich ntëur al 9.000 dan G.C. nchina al Calstelnovian ntëur a 5.000 dan G.C. Chësc luech ie donca unì adurvà per za. 2.000 ani y l ie unì arbandunà ntëur ala prima neolitizazion. Chësc fat possen stlarì cun l gran mudamënt culturel che ie stat te chëi tëmps te Europa. Davia che n ne se spustova nia plu da n luech al auter, ne cunsentiva l lëur ti ciamps y la pastures nia plu de se n jì da si ncësa per tëmps plu lonc; sëuraprò ie la cërn di tieres trac su scialdi plu grassa y teniva permez plu giut che no chëla di tieres salveresc. La ciacia fova mudeda ora de nia, per l prim iede do milesc de ani, fovela deventeda n fenomenn manco mpurtant. Mé cun la prima formes de pastura ntan l’Età dl Bront ova i raions auc da mont inò mpurtanza per la persona. Y l ie propi te chësta fasa che l “Sas dl Moro” ie inò unì cris su: L ie unì abinà resã de fudleies y de ceramica de chëi tëmps. L mancia defin reperc di tëmps che vën do. Tl Chemun de Sëlva iel mo vel’autra sosta sota i crëps ite, dantaldut sota Saslonch de viers dla Zità di Sasc, a Tramans, te Chedul, te Pra da Rì te Val. Te chisc luesc iel unì tlupà su tòc de piera da fuech y nce ceramica dla preistoria che lascia pensé, che i ie unì cris su giut alalongia, ma purtruep mancel mo giavedes archeologiches sistematiches.

© Herwig Prinoth