Sëlva, lecurdanzes da pludagiut

L lëur da paur

Te ciamp sa Guton. A man ciancia anda Levijia cun la mana, tamez bera Iacun Perathoner. Ann 1934.
Mené fën cun l ciaval sun jëuf de Sela. Ann 1929.
Mené fën cun l bo. Da man ciancia: Anton Senoner de Ciablon, Tresl Mussner da La Sia y Pazifico Mussner da Guton.

L ann da paur nfin dan l 1960

Nosc antenac, ma nce nosc cunzitadins plu de tëmp à vivù plucheauter lauran da paur y à fat pea nce ani drët dala stënta.
Tlo vëniel mpue cuntà de coche l cialova ora n ann sun n luech da paur.
L lauré i ciamps tulova n gran lëur. Uni doi ani messoven “tré tiera”. Cun carëc a cerela univa la tiera che sbrisciova ju, trata inò suinsom l ciamp. Chësc lëur drët sfadiëus univa fat d’ansciuda do che i ciamps fova tarënc. Dedò pudoven pué i ciamps. I paures plu dal muet puova cun n ciaval y chëi che n ova degun, fajova chësc lëur cun i bues. Do che n ova puà, jiva l paur a sené (siela, orde o avëina) cun n gran cëst y pona univa la sumënza curida ju cun tiera trajan tres i ciamps l ërpesc.

Ajache l fova l pericul che pervia dl stlet tëmp, dla dlacia, dla nëif y tampesta vel’sort de blava ne cherscësse nia, univel senà plu sortes de blava a na maniera che almanco una cherscësse, ma nce reves, patac, arbeies y pavé. La gran pert dla blava univa seneda d’ansciuda ora dla siela che n senova d’autonn acioche la cherscësse l ann do. D’instà pona univel sejelà adurvan na sëijela. N lëur drët sfadiëus ajache n messova sté per plu ëura cufei danjù sota l surëdl plu sterch. La blava sejeleda univa tacheda adum te manes che univa purtedes cun na fiertla te tublà y cuncedes ora sun lates sun palancin. Ulache l fova mesun univa la manes lascedes ju di ciamps fin pra tublà sun cordes tacan la manes pra cereles. Sejelà univel riesc do l tëmp da mont, ntëur la Gran Santa Maria (15 de agost).

De utober pona univel flelà (bater i graniei ora dla spies a na maniera da i spartì dal stram) y chësc univa fat te ea (fonz a mesa tublà), da plu persones dl ridl, se judan ora danter ujins. A flelé ti dajoven na gran mpurtanza nce al ritm. Per flelé a sies fovel nce de bujën de vester mpue de mujiga a na maniera de ne ruvé nia ora. Ntant che i ëi flelova, messova n’ëila o vel’mut auté la manes. Do che n ova flelà, univa l stram metù da pert per stierder al bestiam y n pert per fé avaià (mescedé stram y fën) da vejelé l bestiam, ma dantaldut i ciavei. La blava scueda adum te ea canche n tulova demez l stram, univa donca vintleda te n mulin a vënt che spartiva i graniei dal stuep y vel’restl de spies. Pona univela metuda te steies (unità de mesura de feter 25 kg de blava) y riesc do te gran erces (gran cassa dala blava) ulache la restova al sut y al segur dala surices.

Tert d’autonn univa pona la blava majeneda te farina se nuzan di mulins che fova te uni ridl dlongia ruf. I mulins fova sambën a ega y te Sëlva n fovel na bona desëina. I gran luesc da paur nen ova un nstës (nsci Ciampac), ma de plu fova nce per n valgun luesc adum (Cëdepuent, Tina, Plazola, Frëina, y n.i.).

N se ncunfertova sambën dassënn sun la farina frëscia, ma nce sun i tamejons, la stlofa di graniei, che n adurvova per vejelé l bestiam, la gialines y i purciei. Cun la farina de siela univel fat dantaldut pan, cun l orde univel fat bales, ribl, crafuncins, panicia y jopa arestida. L’avëina adurvoven plu che auter per vejelé i ciavei, ma de chësta n chersciovel feter puecia te Sëlva.

L pan univa fat un o doi iedesc al ann, d’autonn y d’ansciuda, feter sun uni luech da paur, y mé per i sandis o vel’festa se vagoven de cumpré pan blanch dl pech. Nsci ova uni luech n fëur da pan, per l solit da tizé ite da cësadafuech ora. L fé pan fova uni ann n avenimënt y drë n rie lëur. La pasta messova unì njinieda ca te cësadafuech bona ciauda acioche la levëssa sciche l toca, l furnel messova vester tizà ite ëures dant acioche l fosse ciaut assé. Per fé pan adurvoven sambën massaria aposta coche la paneies, l mutré (gran poz de lën per la pasta), l redabl, la peles, la pezes de lin, la “vedla” (berdons sun na stangia per puzené l furnel) y l scrin dal pan. I pans frësc ora de furnel univa cuncei ora sun breies y mëises y pona cuncei su sun pënesc (cstiei fac ora de bachëc a na maniera che i pans ne se tucova nia un cun l auter) y purtei su sotët a secë. Chësc pan messova tleché per plu mënsc. N drë pech (Franz Costa da Caspier) che fajova pan uni di fovel te Sëlva permò dal 1921.

L ultim ciamp dala blava te Sëlva fova sun l luech da Larciunëi dessot de Hans Lardschneider y ie unì lascià jì n vara l ann 1971.

Nia mé lauré i ciamps ma nce i prei fova drët sfadiëus. Duc i prei univa siei a man y l fën purtà te linzuei sun spinel nchina te tublà. Mé puec paures plu dal muet menova l fën cun l ciaval. Tl luech fovel mé puecia vares da sië ajache ulache la jiva fajoven ciamps y senoven blava. Da sië restovel mé n valgun ronesc. L rest dl fën messoven sië su per mont y perchël ova uni luech un o doi prei da mont de plu hectar. L’enes da mont scumenciova do la segra da S. Cristina y finova ntëur la fin de agost, ma danterite messoven nce sejelé la siela. Sa mont tuloven su na vacia o n doi cëures per avëi l lat che n adurvova. Cujinà univel plucheauter jufa, pulënta y jopa arestida. Leprò fovel ciociul o vel’uef. Sa mont durmiven tl fën, adurvan per se curì ju n linzuel da fën; sambën che tl fën fovel furmies, aranies, surices y datrai nce vel’beca. N levova a sië cun l stlaië dl di y ntëur la sies maioven la jufa da gusté. Mé i dis de plueia pudoven se paussé ora stajan tl fën o te medel. Tlo cuntova i vedli de uni sort de ntraunides da rì y da spavënt y n fajova nce vel’juech coche ala ristla, ulache n dajova inant na ristla mpieda y chëi che la lasciova destudé, messova fé na pënitenza. La juebia sëira univel fat la sëira da mont, ulache n se abinova de plu te un medel o te vel’ustaria daujin (Piz Setëur, Jëuf de Frea o de Sela, Ncisles) per cianté, suné y datrai nce balé. Canche n finova de sië, sentiven l bujën de ti l fé al savëi a duc ntëur via iudlernan y liman (tré la chëut ju per l ëur dla fauc a na maniera da fé na drëta fuera).

Do l’enes da mont y l sejelé fovel gran ëura de sië diguei da pert da dumbria y ti prei da Nives ajache la dumbries univa uni di plu y plu longes. Per la Segra de Sëlva lasciova l paster de vardé y l univa tacà la gherlanda ala plu bela vaces. L bestiam da Sëura Frëina y Dusac univa aldò dl tëmp bele menà a cësa dant. La biesces che univa vardedes sun Puez, Chedul y Stevia univa menedes ju la prima ena de utober. Ala rëstles che ova laurà tres l instà ti univel cumprà sun marcià de Segra Sacun i pëires y a chësc marcià ti dijoven nce marcià dai pëires. Do Unissant univel trat ora de ciamp i reves (senei do che n ova sejelà la siela) y giavà patac. Pona univel nce l’ëura de fé craut che univa tenì su te de gran zubri a na maniera de n avëi per dut l inviern. L craut y i patac fova la sëula verdura che univa maieda da Unissant nchin de mei. Cun i pitli reves (pastli) univel fat tercin che univa secià sun palancin y adurvà per vejelé i purciei.

L purcel univa mazà per l solit de nuvëmber, a na maniera de pudëi sfumië la cërn y l ciociul tres l inviern y l minsé n Pasca, do avëi giajunà per feter duta la Cuarëisema. L fova la usanza che l prim gost dl purcel univa purtà a seniëur pluan. N gost purtoven nce canche l nasciova n pop.

Tert d’autonn y d’ansciuda abenëura univel trat ora y spandù l chetum ti prei y sambën nce ti ciamps. De mei univel desfat l chetum cun na strosa trata da n ciaval o da n bo.

Ntan l autonn univel sambën fat su la lënia per sciaudé d’inviern. Te Sëlva fova la gran pert dl bosch cumenel y perchël giapova uni familia aldò dl bujën n tant de lënia (lënia de lizënza), ma n pudova nce jì tl bosch a fé ora vencëies y barantli, lëur che univa fat plucheauter de mei. Tert d’autonn o pra la prima nëif univel jit a tré la lënia ora de bosch cun lueses da corni o cun lusons trac da ciavei. Tres l inviern ova l paur da lëur a sfënder lënia, a njinië ca y cuncé la massaria, fé cosps y sambën dal 1700 inant, nce ziplé o turné. Pernanche l fova nëif assé pona messovel unì trat l fën da mont ju che fova n lëur drët sfadiëus, messoven pu pië via de scur a nëif ntiera per ruvé sun Frea, Col de Toi, Sela o do Saslonch ora se purtan sun l spinel na luesa da corni cun fumes y ciadëines. De reviers ruvoven ntëur la un o la doi cun na drëta fam y se ncunfertan sun la bales da panicia y la cërn sfumieda. L fën da mont univa plucheauter mescedà cun chël da cësa y l diguei.

Nsci finova via l ann da paur y sambën sentiven l bujën de ti sentì gra a Chël Bel Die per avëi stravardà l luech da desgrazies y dal rie tëmp. N San Stefun de Nadel univel jit cun l’ega santa a splënjer te cësa, te stala, te tublà y ntëur duta la puscion.

 

 

L mesc stlut

La forma dl mesc stlut à per seculi alalongia furmà la cuntreda, nia mé te si cialé ora, ma nce tla vita soziela y economica. Nce te Sëlva à chësta tradizion na gran mpurtanza y à purtà pro a mantenì, cunservé y lauré truep luesc da paur nchina ncueicundì.

L mesc stlut ie n luech da paur cun cësa y tublà, ciamps y prei, bosch y prei da mont, de ndut almanco tan grant da pudëi mantenì na familia de cater persones. La majera carateristica de n mesc stlut ie chëla, che l ne possa de regula nia unì spartì, mudazions dla spersa possa me unides fates do l bënsté dla “cumiscion di mejes stluc”. Na cumiscion aposta metuda adum da n valgun paures dl luech che à la ncëria de stravardé l mesc stlut cun si funzion. Nsci ne possa l luech nce n cajo de arpejon nia unì spartì. L luech vën dat inant da una na generazion al’autra per ntier y i autri arpadëures vën paiei ora cun na pitla pert, calculeda mé aldò dl rendimënt dl luech. De regula vën l luech da paur pià do dal fi plu vedl o dala fia plu vedla o da chël che à for laurà l luech.

La lege sun l urdenamënt di mejes stluc dl 1900 (“Höfegesetz”) fova do la prima gran viera unida tëuta ju y dal prim de lugio dl 1929 valova mé plu la leges talianes. Purempò se teniva truep paures ala usanza de ne spartì nia l luech y de l dé inant al prim fi.

Dl 1954 iel inò unì metù su l “Südtiroler Höfegesetz” nuef y duc i luesc da paur che fova bele mejes stluc ai 30 de juni dl 1929, scric ite tl liber fundier tla sezion I y che ova ai prim de auril dl 1954 mo la medema puscion ie unii detlarei mejes stluc. Sce l patron dl luech fova dla minonga che l luech ne fova nia plu adatà a mantenì na familia de 4 persones pudovel fé dumanda ala cumiscion di mejes stluc dl luech de “giaurì” l luech. Te chël tëmp ie 22 luesc de Sëlva unii “giaurii” (straichei dal liber di mejes stluc) per urdenanza dla cumiscion di mejes stluc dla provinzia. Tl liber fundier ie chësta mudazions unides nutedes su ti ani 1955/1956/1957. Te Sëlva fovel daldò mo 48 mejes stluc.

Da ntlëuta nchina al 2008 (agost) iel unì giaurì (straicà ora dal liber) de ndut 13 mejes, stlut 4 mejes, spartì, vendù y baratà grunc y dërc, for cun l bënsté dla cumiscion di mejes stluc (“Höfekommission”) dl luech. Ala data da ncuei (30.10.2010) iel te Sëlva mo 39 mejes stluc.


Dërt de adurvanza publich, dërc de pastura y de lënia da sciaudé a prima regulamentazion di dërc de pastura y de bosch fova unida data ora dal grof Konrad von Wolkenstein-Trostburg ai 18 de agost dl 1660 tl Ciastel-Fischburg (“gegeben im Schloß Vischburg in Wolckhenstein”) y tlo univel bele cumpedà su i luesc y tan de bestiam che uni luech pudova mené sun pastura cumunela.

Lartschneid, Plazol, Gottan, Danderlag (Leck) cun 27 cë de bestiam y 30 biesces o cëures per uni luech.

Plan, Unterrobetsch, Oberrobetsch, Runggatsch, Compatsch, Coblon, Funggai cun 24 cë de bestiam y 24 biesces o cëures per uni luech.

Calcay, Santifall (Santuel), Tietsch, Cadepundt, Werdannegai, Unteralneid, Oberalneid, Senon, Coll cun 20 cë de bestiam y 20 biesces o cëures per uni luech.

Vallentin, Laselfa, Glatsches, Casslat, Rungg, Oberrifes, Unterrifes, Lifinatsche, Corißel, Fratta, Costa, Unterfrenna, Oberfrenna, Roschlonga (Rustlea), Rifinelhöfler (Rainel) cun 15 cë de bestiam y 15 biesces o cëures per uni luech.

Plan vedo, Pigonn, Promatschgon, Oberfaschle, Lartschon, Cartelarschatsch, Cartannay, Larschatsch, Pirmon (Burnon) cun 10 cë de bestiam y 10 biesces o cëures per uni luech.


Chëi che ne n’ova degun luech da paur ma mé n verzon pudova nce mandé a pastura doi bues y trëi vaces y l medem numer de cëures.

I dërc de pastura vën al didancuei regulei dal’urdenanza di 2 de juni dl 1927, che reporta per talian l’urdenanza di 14 de mei dl 1851, apruveda n chëla data dal Cunsëi de Chemun de Sëlva cun l ambolt da ntlëuta Josef Nocker y d’autri 10 uemes de chemun. L regulamënt dl 1927 (o dl 1851) reporta prësciapuech la regules dates ora bele dl 1660 dal grof.

Chësta delibra repurteda plu inant te si test uriginel ti cunzedova l dërt de pastura per ndut a 424 cë de bestiam y 1.059 biesces, l partian su danter duc y patrons de luesc da paur da ntlëuta. I autri zitadins nia numinei y che ova mé n pitl avëi ntëur cësa ova l dërt de mëter a pastura doi cë de bestiam y 4 biesces tulan pert ala spëisa per mantenì l paster y nce ti dajan da maië. Dan San Biertul (28 de mei) ne daussoven nia mené biesces te Puez o sun Chedul y dut l ann ne daussovel nia unì vardà biesces sun la pastures ntëur Ciavazes y Valongia. L ambolt fova autorisà a tré ite na lingia de straufonghes drët pesoces y nce a straufé l paster ti tulan l paiamënt y l cundané a unì dramà cun l fust o la scurieda.

L dërt de adurvanza publich (“diritti di uso civico-Gemeinnutzungsrechte”) univa aministrà nchin dl 1987 da n magistrat speziel, l “Commissario per la liquidazione degli usi civici“ y ie unì regulamentà da nuef cun la lege provinziela di 23 de dezëmber dl 1987 nr. 34 che dajova la cumpetënza per la funzions aministratives al assessëur provinziel per l’agricultura y i bòsc. L semea che deguni dubitea che l dërt de adurvanza publich vel mo for y che l chemun muessa tenì l cont a pert per la ntredes y la spëises de chësc. Per Sëlva à chësc n gran pëis ajache belau duta la pastures, duc i bòsc y duta la montes cumeneles ie da raté dërt de adurvanza publich. Manco tler pudëssel vester a bën de chi che va, danter la families de Sëlva che fova patrones di grunc da seculi, l utl de chisc grunc. L’aministrazion dl dërt de adurvanza publich ti spieta ala Jonta de Chemun, sce l ne n’ie nia unì lità na cumiscion aposta danter i zitadins che à l dërt.

Nteressant iel nce mo i dërc sun la pastures de Puez che ie n cumenanza danter l Chemun de Sëlva y la frazion de Colfosch pervia dl’ega che vën nuzeda deberieda ajache la ie limiteda. Nce chësc fova unì decretà dal Podestà dl agost dl 1929. L se trata de bën feter 376 ha de grunt che ie n cumenanza danter i doi chemuns, nce sce la sëides de cumpetënza cumenela ie seniedes ite avisa.